aer curat

nu e nimic mai relaxant ca o pauza la munte, unde zilele si norii trec pe langa tine fara urme, fara cicatrici si fara remuscari. nu e nimic mai placut ca o imbratisare de copil vesel, fara griji, fara un scop anume, fara interes. as putea sta aici la nesfarsit, inconjurata de un zid impermeabil la tot ce inseamna stres, graba, nervi.

as vrea ca, de fiecare data cand am impresia ca merita sa fiu suparata, sa apara un copilas cu suflet fara limite si bratele mereu deschise, cu un singur scop: sa-si impartaseasca bucuria. bucuria de a te vedea, de a te lua la joaca, de a vorbi cu tine, de a fi copil si atat. sentimentul pe care il trezeste in mine e cel al aerului curat, ce inunda brusc o camera prafuita si uitata de lume.

as vrea sa pot aprecia bucuria acestor momente, chiar si atunci cand devin amintiri. as vrea sa pot ucide norii si furtunile cu razele acestor clipe. pacat ca inca mai am multe de invatat, multe de ignorat si multe alte lucruri de apreciat. pacat ca stratul de praf e mult prea greu.

dependenta

da, recunosc, ma numar printre milioanele de fane (si fani...probabil) Twilight, categoria de varsta "de cand incepi sa constientizezi"-"pierderea memoriei", si nu ma consider ciudata sau ridicola, pentru ca filmul asta (oricat de ireal si copilaresc ar fi) scoate ce-i mai bun din mine...imi aminteste cum e sa te indragostesti (chiar si fictiv), cum e sa fii fericit cu deciziile tale, cum e sa poti sa iei decizii ferme, din inima...eu, sincer, nu am luat pana acum nicio decizie de care sa fiu sigura 100%, pentru care sa nu-mi para rau daca se termina cu esec sau succes, ci dimpotriva...intotdeauna am trait cu sentimentul ca mai este o cale, mai buna, ca ar fi trebuit sa mai astept...poate se cheama experienta, poate prostie, poate graba, poate orbire...cum ar fi, cum n-ar fi, asta e realitatea.

iubesc sa mi se strecoare in suflet trairile personajelor din film, iubesc sa cred ca as putea avea experientele lor, chiar daca asta se intampla undeva in vis/imaginatie/nebunie. si imi doresc sa traiesc chestiile astea cu fiecare film vazut, fie ca e cotat cu 5 stele sau "bun de aruncat". si asta mi se intampla cu fiecare Twilight. sunt constienta ca totul este regizat in rezonanta cu publicul, cu iluziile si dorintele oamenilor cufundati in banalitatea cotidiana, dar nu ma pot abtine sa nu coalizez cu ei. stiu ca viata e asa cum ti-o faci, asa ca accept faptul ca nu pot lua o decizie ferma din prima, nu pot constientiza intotdeauna ce vreau de fapt (nu ce trebuie) si ma refugiez intr-o lume superficiala, dar care-mi da, pentru 2 ore si inca 2 zile dupa, minciunile de care am nevoie.

frumoasa povestea Twilight, frumoasa ideea, frumoasa magia si cel mai frumos din toate astea e ca ti se arata cum ar putea fi...

de incurajare...

uitandu-ma pe listele cu notele de la ultimul examen dat, observ cu stupoare cum diferenta dintre studentii buni si studentii de umplutura, la proba practica, e de numai 2 puncte. deduc asadar ca din 10 puncte (maxim), poti lua 8 fara sa stii nimic. nu chiar nimic, ca doar iti mai sufla colegii de suferinta cate o vorba-doua, cat sa faci conversatie pret de cateva secunde cu profesorul. cred insa ca ai nevoie de ceva simpatie din partea examinatorului, pentru ca unii studenti sunt ucisi din prima, altora li se dau 100 de sanse. as vrea si eu, va rog, sa aflu, prin ce minune intrii in gratiile profesorului, in asa hal, de te duci tufis la examen si iesi de acolo ditamai planta de decor?? nu de alta, da' in ritmul asta voi dezvolta, in cel mai scurt timp, alergie la sfidarea si ipocrizia cadrelor didactice, ca de imunizat, slabe sanse...

Pauza

cred ca-i tare bine si frumos la mare acum...bine, apa e inca rece, nu toate terasele sunt deschise, dar e starea aia de dezmortire, dinaintea avalansei de turisti, cu mici grupuri care vin in weekend sa se imbete putin cu miros de sare si soare. fiecare grad in plus peste 30 te impinge, daca nu fizic, macar cu mintea, spre malul marii, spre senzatia de talpi adanc ingropate in nisip si scoici...spre apus si rasarit usturator de rosu, spre briza rece, spre acel sentiment de libertate, pe care doar tu si marea-l intelegeti.

acum imi voi scoate, insa, talpile din nisip si apa, si mi le bag in ... papucii de casa, de sub birou, pentru ca distinsul care a scris tratatul luuuung cat o zi de vara ma trage inapoi pe asfaltul de oras.

Exemple de prostie

In Romania intalnesti prostie in stare pura din plin. Fie ca apare ca o pereche de ochi goi, ascunsa dupa ochelari de firma, fie ca da pe afara din posesor, te izbeste zilnic. Nici macar ecranul de sticla (sau din ce-o mai fi facut in zilele astea) al televizorului, calculatorului, etc nu mai reprezinta o bariera sigura, pt ca prostia trece de el inainte ca reflexul tau de schimbare a canalului/site-ului sa se impuna.

Zilele astea m-am tot intersectat cu astfel de izvoare de prostie. Spre exemplu:

1. alergam si eu zilele trecute, sa mai scap de forma scaunului de birou si sa mai observ cat de frumos e Copoul in perioada prezenta (verde, flori, copii, bunici, veverite and so on); din pacate, pe traseu m-am lovit de specia binecunoscuta, in plina proliferare, a cocalarului - tricou roz, blugi trasi pana la genunchi, gel "fara numar" (se numeste freza cica), ochelari D&G (20 ron, la colt de strada); cocalarul, cand te vede deplasandu-te in alergare, incearca sa te imite: da din coate si numara 1,2,3, eventual se aseaza si in fata ta, in caz ca esti in cautare de antrenor si l-ai omis

2. don'soarele cu bluza in loc de fusta, care se uita indignate in jur, cand sunt fluierate sau claxonate; ori asteapta mai mult de atat (fapte, nu onomatopee), ori sufera de probleme de vedere si nu reusesc sa se vada in oglinda inainte de a iesi pe strada;

3. soferul mascul - nu suporta prezenta pietonilor pe trecere, asa ca ma claxoneaza ori de cate ori se afla in spatele masinii mele, iar eu opresc la zebra, evitand o crima fara sens

4. pietonii sinucigasi: specie in cautare de adrenalina - traverseaza bulevardul la 5 metri de zebra, in plin trafic

5. colegi care se plang cat de greu e la facultate; eu nu inteleg de unde poti aprecia "greul" asta, daca tu nu stii nici macar ce ai de citit, de unde si de ce

6. artistii care n-au avut ocazia sa fie remarcati si care, la indemnul talentului, scrijelesc vopseaua de pe masini cu tot felul de "instrumente" inedite, ba chiar mai mult, se chinuie sa remodeleze caroseria cu pumnul, ranga si alte obiecte

7. multi oameni traiesc cu impresia ca orice gunoi aruncat pe jos se evapora; nu stiu cine i-a trecut clasa la fizica si chimie, in gimnaziu si liceu, fara sa cunoasca acest fenomen simplu

8. 1000.......000% din "vedetele" autohtone romanesti: silicoane, botox, bani, soti cu 150 de ani mai in varsta decat ele, masini, vuitoane, iubiti...

Lista continua, desigur...noroc ca a inceput sesiunea si nu apuc sa ma confrunt des cu strada si tv-ul, da' las loc liber de completari cat incape.

interes la cote maxime

Azi am realizat ca scopul laboratorului de 3 ore, de marti, in intervalul 10.30-13.30,nu este altul decat "statul degeaba" si "acumularea de nervi". Ba mai mult decat atat, imi da peste cap si ideile pe care le aveam despre scopul unui profesor/asistent la ora. Daca pana azi credeam ca ma duc la acest laborator ca sa imi clarific nelamuririle, sa aflu ce nu am inteles si ce ar trebui sa mai citesc, in aceasta minunata dimineata am depistat ca nu ma aflam in locul potrivit curiozitatilor mele.

Pe langa faptul ca inghitim materie inutila si veche de secole bune, nici macar nu beneficiem de explicatii de bun simt. Cel mai probabil raspuns al asistentului este "Nu stiu, nu ma intereseaza, oricum nu prea pica la examen. Rugati-va sa trageti alt subiect!". In conditiile in care prof./asist. au ajuns sa se mire de prezenta unor studenti interesati, dar fara a le face "favoarea" de a-i lumina, nu stiu ce sens mai are facultatea asta. Daca tot tii mortis la titlul de asistent universitar (fie din orgoliu, fie din nevoia de bani), fa-ti treaba, ca doar nu venim la laborator sa ne tragem de sireturi si sa zicem bancuri!

Nu cred ca m-am lovit pana acum de o mai mare nesimtire si sfidare din partea unui cadru didactic. Pacat de pretentiile si importanta pe care si-o acorda catedra respectiva, amenintandu-ne de zor cu note microscopice si restante, atat timp cat oamenii din catedra sunt prezenti doar fizic la ore.

Vama

http://tudorchirila.blogspot.com/2010/04/noul-single-vama-cantec-de-gasit.html

versuri cu sens, voce faina, muzica buna

Atmosfera de test

Cam astea ar fi conditiile in care am dat test ieri:

1. 20 de intrebari in 10 minute : fiecare intrebare cu enunt si 5 variante de raspuns, suficient de lungi cat sa n-ai timp sa le faci pe toate

2. 3 supraveghetori, fara nicio retinere in a discuta tare si degajat despre nepotii de acasa, chiar langa urechea mea (de-acum inainte am sa vin cu dopuri de urechi); din pacate, nu mi-am permis sa le rog pe stimatele cadre didactice sa ne respecte nevoia de liniste, ca doar relatarea nazbatiilor odraslelor lor nu poate fi amanata

3. stres cu polonicul, fiindu-ne amintit in permanenta cat de slab pregatiti suntem si ca "o sa vedem noi la vara" (oare cum isi inchipuie domniile lor ca putem lua note colosale cand ne sunt alocate maxim 3 secunde de intrebare??? de revizuirea raspunsurilor nu mai zic...de unde atata lux?)

4. orice incercare de a protesta a fost intampinata cu vesnica replica: "La UPU, la pediatrie, la chirurgie, trebuie sa actionati in cateva secunde", ca si cum toti vom deveni niste supermedici supersonici, strict chirurgi, pediatri sau la urgente, care salveaza bolnavul chiar inainte de a-l vedea

Si ca sa inchei cu cireasa de pe tort, dupa test ni s-a dat dreptul de a reface intrebarile cu asistentul grupei, ca sa aflam si noi ce am gresit si de ce am gresit (primul test la care ni se ingaduie acest lucru). Degeaba ne-am bucurat ca avem aceasta oportunitate...asistentul se mira impreuna cu noi de cat de grele au fost intrebarile, mai ceva ca la un examen la prima vedere.

Viva la revolucion!

M-am nascut cu bisturiu'-n mana si penicilina-n dinti

E distractiv sa fii student la medicina...si inutil de foarte multe ori. Mai ales in primii ani, in care chipurile, ar trebui sa ti se confirme ca ai venit unde iti doreai si unde iti place. Are facultatea grija sa te trezeasca repede la realitate, fara drept de replica.

Ma refer aici mai ales la primii doi ani, ca mai mult de atat nu stiu daca am sa prind. Inveti anatomie de iti sar capacele. Nu zic ca e rau, ca doar cu asta ai sa lucrezi, da' pot sa bag membrul superior in foc ca n-am sa folosesc (nici de-oi deveni chirurg) toate detaliile din cartile scrise la 1800 toamna. Si chiar daca imi vor fi utile, am sa le reiau si rasreiau la momentul potrivit. Din pacate, la noi se merge pe principiul "baga in student ca in bostan, pana crapa", ca doar va tine el minte tooooaaaate chichitele pana la patul bolnavului, peste 10 ani.

Microbiologie...De ce am invata acum zeci de metode de tratament cu zeci de antibiotice, cand pe zi ce trece bacteriile si virusurile isi schimba sensibilitatea si nu mai raspund la tratament?? Ca sa nu mai zic de faptul ca unele antibiotice au niste denumiri de te intrebi daca-s in romana sau chineza...apoi cum sa le retii fratioare pana la 30 de ani? Eventual sa afli ca nici macar nu se mai folosesc. Nu de alta, dar creste riscul sinuciderilor in randul medicilor.

Lucrari practice la fiziologie..."Lucrari" e mult spus, pentru ca reactivi nu sunt, aparatele ori sunt la muzeu, ori pe drumul spre muzeu (iar daca te atingi de ele risti sa iei tot felul de balauri ancestrali si mai dai de vreo epidemie), experimentele nu ies de nicio culoare ca la carte, iar in spital aceste lucrari sunt de mult inlocuite cu tehnologia secolului nostru.

Ar mai fi cateva, da' mi-e teama ca-mi creste tensiunea peste masura si-mi crapa un vas inainte de a experimenta sesiunea din vara : un milion de examene in cateva zile.

Salutari!

Xerox

Imi place la nebunie cum se fura idei si se aplica apoi, ca si cum ar fi ceva cu totul nemaiintalnit. Suntem foarte talentati in a vana proiecte de succes, pe care sa le exploatam chiar sub nasul celor care au avut initiativa.

De ce sunt asa suparata? Pentru ca fac parte dintr-o echipa, ale carei idei si evolutie au format un concept unic si frumos de "arta in educatie". Pentru ca acest concept m-a transformat enorm, in bine, si pentru ca, prin intermediul sau, am posibilitatea de a interactiona cu o lume dinamica, plina de energie si receptivitate la bine si frumos. In cateva cuvinte, ma consider membru al familiei ArtEd, tabara de creatie axata pe educatie, adresata copiilor si adolescentilor.

Revenind la motivul supararii...Pana anul acesta, una din locatiile taberei se afla in incinta manastirii de la Durau, datorita faptului ca Mitropolia Moldovei si Bucovinei dispune de un complex ce asigura un spatiu suficient pentru cazarea a 200 de persoane si pentru desfasurarea activitatilor (teatru, dans, sport, muzica, pictura, discoteca, etc). Ei bine, de anul acesta, prea sfintiile lor s-au decis sa sisteze contractul cu ArtEd pentru a incepe chiar ei un proiect...Ce proiect? O tabara de creatie!

Macar de ar avea ceva original mirobolanta tabara...De fapt, de ce ar avea? Le-am servit pe tava, timp de aproape 10 ani, idei si modalitati de a le pune in practica, incepand de la ateliere si pana la pliante, organizare pe serii si alte "detalii" din aceeasi categorie.

Ma rog, cele 10-15 minute de rugaciune de dimineata si seara, participarea la Liturghie si orele de istorie nu intra in programul ArtEd, deci nu pot nega bruma de inovatie...

Pentru cei care nu sunt foarte in tema cu ArtEd, va invit sa vizitati site-ul www.arted.ro, precum si pe cel al Mitropoliei (www.tabere.mmb.ro). Bineinteles, cele cateva randuri scrise de mine nu au cum sa redea tot ceea ce am acumulat in toti anii de participare in tabara, sunt prea multe amintiri, prea multe idei si multa munca pentru realizarea lor, pentru a fi descrise pe un blog. Sunt, insa, convinsa de faptul ca, desi conceptele pot fi furate, iar cu ele se pot cladi aparente, structura de baza ramane inaccesibila plagiatorilor.

Sa speram ca Sefu' mare de sus apreciaza originalitatea, fie ca se afla in curtea manastirii, pe malul Oltului, in complexul ArtEd sau la Sinaia si ca orice forma de furt isi are pedeapsa ei.

The Husband Store

The Husband Store


A store that sells new husbands has opened in New York City , where a woman may go to choose a husband. Among the instructions at the entrance is a description of how the store operates:

You may visit this store ONLY ONCE! There are six floors and the value of the products increase as the shopper ascends the flights. The shopper may choose any item from a particular floor, or may choose to go up to the next floor, but you cannot go back down except to exit the building!

So, a woman goes to the Husband Store to find a husband. On the first floor the sign on the door reads:

Floor 1 - These men Have Jobs

She is intrigued, but continue s to the second floor, where the sign reads:

Floor 2 - These men Have Jobs and Love Kids.

'That's nice,' she thinks, 'but I want more..'

So she continues upward. The third floor sign reads:

Floor 3 - These men Have Jobs, Love Kids, and are Extremely Good Looking.

'Wow,' she thinks, but feels compelled to keep going.

She goes to the fourth floor and the sign reads:

Floor 4 - These men Have Jobs, Love Kids, are Drop-dead Good Looking and Help With Housework.

'Oh, mercy me!' she exclaims, 'I can hardly stand it!'

Still, she goes to the fifth floor and the sign reads:

Floor 5 - These men Have Jobs, Love Kids, are Drop-dead Gorgeous, Help with Housework, and Have a Strong Romantic Streak.

She is so tempted to stay, but she goes to the sixth floor, where the sign reads:

Floor 6 - You are visitor 31,456,012 to this floor. There are no men on this floor. This floor exists solely as proof that women are impossible to please. Thank you for shopping at the Husband Store.


PLEASE NOTE:

To avoid gender bias charges, the store's owner opened a New Wives store just across the street.

The first floor has wives that love sex.

The second floor has wives that love sex and like beer.

The third, fourth, fifth and sixth floors have never been visited.

Ca de la portar la student

Ieri am avut ocazia sa interactionez cu portarul de la facultate intr-un mod cu totul neasteptat. Ma dusei, cu mult avant, sa vad daca s-au afisat rezultatele partialului din ziua respectiva, ca sa-mi iau portia de nervi de sambata seara. In general, datorita sistemului grila, notele sunt afisate in ziua testului, spre seara.

Cum ma indreptam eu spre cladirea facultatii, numai ce aud un glas zglobiu si limpede de primavara: "Alooo, uaaaai (+fluieratul de rigoare, pe care nu-l pot reda)!". Nu sunt capabila sa ofer in cuvinte exprimarea nobila, amplificata de ecoul dintre cladiri si dintre peretii baracii portarului, dar mie mi-a sunat a suavul sunet manifestat pe izlaz, la chemarea regnurilor Bovinae si Ovinae de la pascut.

Prezenta mea de spirit a lasat, insa, de dorit. Pana sa-mi revin din soc, portarul a inceput sa interactioneze cu mine, mai uman (prin cuvinte), dandu-si probabil seama ca inteleg si vorbesc limba romana. Chiar pot spune ca mi-a impartasit si marele sau offff, si anume faptul ca toata ziua de sambata fusese tracasat de studentii curiosi despre note. In acel moment am inceput sa-l inteleg...faptul ca a trebuit sa raspunda cu da/nu la vesnica intrebare "S-au afisat rezultatele?" i-a depasit cu mult atributiile si rabdarea de portar.

Incercarea mea de a-l face sa inteleaga normalitatea comportamentului studetului a esuat. Era de asteptat, de unde sa stie bietul om de modul de desfasurare al unui examen si de emotiile si curiozitatea studentului? Trebuie sa traiesti aceasta experienta ca sa poti pricepe.

Asadar si prin urmare, vazand ca sinapsele de la porta facultatii nu sunt capabile de prea multe corelatii si deductii, am abandonat cauza. Ar trebui sa se instituie scanarea genomului candidatilor la functia de portar, pentru a vedea daca au sau nu gena bunului simt si al respectului. As recomanda chiar si o simulare de examen, sa inteleaga si bietii de ei ce trece prin capul studentului, ca altfel risca sa faca hipertensiune de la atata stres nemeritat in zilele cu teste.

yummy

Am primit pe mail chestia asta...nu stiu cat e de reala sau nu, dar daca are vreun sambure de adevar, treaba-i nasoala!

În China există şcoli false si chiar clase care predau o varietate de tehnologii de fraudă flagrantă; chiar şi ouăle pot fi fabricate din materiale chimice, care se pot chiar prăji.Acesta este în prezent cel mai popular curs de falsificare.

Pasul 1: procurarea de materii prime
Folosind 7 tipuri de materiale chimice, a se vedea poza de mai jos

Ouăle false se fac din carbonat de calciu, amidon, răşină, gelatină, alumină şi alte produse chimice.

Pasul 2: producerea de ouă
Oul crud se formează în formă plină cam 2/3, se pun clorură de calciu, coloranţi, oul începe să capete forma cunoscută.

“Gălbenuşul de ou” se formează în matriţa rotundă. Se foloseşte "apă magică", adică clorură de calciu.

Prin adăugarea unui pigment galben culoarea devine cea de gălbenuş de ou crud ..

Pasul 3: Forma de ou
În matriţă se pune alb brut de ou la nivel de 1/3, la fel ca prima turnare, gălbenuşul de ou se introduce la fel ca găluştele în supă, totul se spală în apă magică, iar jumătatea de ou începe încet să se formeze. Forma de ou se lasă să se usuce 1 oră, iar după spălarea cu apă este gata.

Pasul 4
Liniile de cuplare a jumătăţilor de ouă se estompează prin cufundare în parafină şi carbonat de calciu, pentru formarea cojii în această soluţie, care se repetă de mai multe ori, până când coaja se întăreşte puţin. După clătirea în apă rece, linia de cuplare se estompează, iar în acest moment oul a căpătat forma finală.

Coaja tare este formată prin imersarea lor în parafină, apoi se lasă la uscat.

Da! Oul este gata. Coaja artificială de ou este foarte fragilă şi se sparge uşor, dar cui îi pasă!
Uită-te cât e de reală

În timpul prăjirii se formează multe bule mici, dar mulţi oameni nu remarcă diferenţa.
Oul arată exact la fel, are gust mai bun decât cel adevărat, dar astfel creşte statistica persoanelor cu toxiinfecţii alimentare.

De ce se falsifică ouăle?
Din cauza banilor.

Costul oului fals e de doar 0.55 Yuan/kg, în timp ce ouăle adevărate costă 5.6 Yuan/kg.

Cazurile de alimente cu probleme şi toxiinfecţii alimentare sunt raportate pe scară largă în China continentală în decursul ultimilor ani. În anul 2001, au existat 185 de cazuri de intoxicaţii alimentare, care afectează aproximativ 15715 de oameni şi cauzând 146 decese. Numărul de cazuri s-a dublat în 2002. În 2003, numărul de cazuri raportate a fost de zece ori mai mult decât în anul 2001, precum şi numărul de persoane care au suferit a fost de 29.660, inclusiv 262 decese Acum, în septembrie 2008, aproape 53.000 de copii chinezi s-au îmbolnăvit din cauză de lapte contrafăcut; 4 au murit.